Visuri prafuite

Uitand de multele griji necesare unui adult in devenire, am dat peste un carnetel prafuit si timid, pitit intr-un colt al camerei mele. Camera adolescentei. Mi-am amintit cum in liceu, in banca in care imi ascundeam timiditatea si insignifianta dar si fericirea melancolica, imi notam, cu scris prelung si incarligat, idei intalnite in felurite carti. Unele ma inspirau, altele imi transmiteau anumite stari sufletesti si melancolii. Multe dintre ele mi-au sunat ca un refren in minte ani de zile, incercand sa le dau ascultare. Bernard Shaw imi era un fel de instructor rautacios dar corect.

Mi-am recitit notitele si nu cred ca am mai reusit sa gasesc ceva util in farmecul lor naiv... Prezentul destul de complicat si fricile de acum imi sugruma visarile copilariei de atunci. Vreau sa gasesc ceva practic in orice. Am devenit superficiala, ca mai toti oamenii din ziua de azi. Oare visurile se pierd, asa, pe drum?

Si totusi, eu sunt fericita. Fericita insa intr-un mod atat de matematic…

Un colt de soare

Zorii zilei au adus la geamul compartimentului de tren un nou rasarit. Merg catre o trista destinatie. La amiaza, iau parte la sfarsitul unui destin despre care stiusem prea putin pana atunci. Un alt destin, mai tanar, ii aranjeaza cu grija filiala ultimele panglicute curgand din flori de ramas-bun. Degete albe si slabite si totusi pline de viata. Ceva mai incoace, la umbra generoasa, se odihnesc magistral, in paturi simple, Eminescu si Cosbuc si Caragiale. Calinescu, Preda, ... Si Zaharia Stancu... Ce mult te-am iubit! Dispar prea multi parinti. S-au stins candelele multor oameni cumsecade.

Maine va rasari din nou soarele. Trebuie doar sa asteptam trecerea noptii.

In sfarsit, mi-am ales template-ul

Am petrecut ore bune incercand sa-mi aleg un template pentru noul blog, pana cand am reusit sa ma hotarasc. Am vazut zeci de alte bloguri romanesti sau straine si am "descoperit" cat de la moda sunt. Nu le prea vad eficienta pe post de jurnal on-line, decat daca te afli in locuri cu adevarat interesante. Chiar sunt curioasa asupra consecventei mele pentru noul blog. Inca ma mai gandesc daca ar trebui sa scriu in engleza.