Uitand de multele griji necesare unui adult in devenire, am dat peste un carnetel prafuit si timid, pitit intr-un colt al camerei mele. Camera adolescentei. Mi-am amintit cum in liceu, in banca in care imi ascundeam timiditatea si insignifianta dar si fericirea melancolica, imi notam, cu scris prelung si incarligat, idei intalnite in felurite carti. Unele ma inspirau, altele imi transmiteau anumite stari sufletesti si melancolii. Multe dintre ele mi-au sunat ca un refren in minte ani de zile, incercand sa le dau ascultare. Bernard Shaw imi era un fel de instructor rautacios dar corect.
Mi-am recitit notitele si nu cred ca am mai reusit sa gasesc ceva util in farmecul lor naiv... Prezentul destul de complicat si fricile de acum imi sugruma visarile copilariei de atunci. Vreau sa gasesc ceva practic in orice. Am devenit superficiala, ca mai toti oamenii din ziua de azi. Oare visurile se pierd, asa, pe drum?
Si totusi, eu sunt fericita. Fericita insa intr-un mod atat de matematic…
Mi-am recitit notitele si nu cred ca am mai reusit sa gasesc ceva util in farmecul lor naiv... Prezentul destul de complicat si fricile de acum imi sugruma visarile copilariei de atunci. Vreau sa gasesc ceva practic in orice. Am devenit superficiala, ca mai toti oamenii din ziua de azi. Oare visurile se pierd, asa, pe drum?
Si totusi, eu sunt fericita. Fericita insa intr-un mod atat de matematic…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu