Fiecare dintre noi are frici, fie ca le constientizeaza sau nu. Iti este teama sa nu ramai fara o mana, un picior, sa nu esuezi iremediabil, sa nu pierzi lucruri dragi. Probabil te-ai gandit uneori la cat de greu ti-ar fi sa pierzi lumina ochilor. Sau sa pierzi muzica vietii si in jur sa se asterne tacerea. De fiecare data te scuturi de aceste ganduri usor si repede, ca de o ganganie care te necajeste, si esti fericit ca poti "alege" sa fii sanatos. Te-ai gandit vreodata la cum este sa pierzi atat lumina cat si sunetul? Sa ramai inchis in tine, in bezna si liniste, fara a mai percepe lumea inconjuratoare decat atingand-o, mirosind-o? Eu m-am gandit, insa nu am gasit niciodata solutia supravietuirii psihice. Si am reprimat mereu gandul panicata, tragand cu lacomie aer in piept.
Zilele trecute am redescoperit intr-un articol de ziar numele unui personaj fascinant, care mi-a ramas in minte zile intregi. Helen Keller nu a putut "alege" sa fie ca majoritatea dintre noi. A fost oarba, surda si mult timp muta. A supravietuit, ba, mai mult, a colindat intreaga lume, a scris carti si si-a facut auzite ideile in care credea. A fost un exemplu de viata. Pana la 7 ani, Helen nu era mai mult decat un boţ de om lipsit de constiinta sociala, care nu comunica cu lumea exterioara. Avea semne rudimentare pentru a indica nevoi si dorinte simple. Daca voia inghetata, simula frigul infasurandu-si mainile in jurul corpului. Stia ca mama urma sa plece de acasa cand recunostea textura hainelor de oras. Mult timp Helen nu a stiut ca este altfel, ca oamenii nu comunica numai prin atingere. A descoperit ca uneori, cand atingea fata parintilor, acestia isi miscau buzele. A incercat sa faca la fel, insa nu s-a intamplat nimic. Inteligenta umana care zacea in ea, amortita dar nu distrusa, i-a spus ca oamenii foloseau buzele cu un anumit scop. Faptul ca nu reusea sa primeasca raspuns din afara despre acest scop s-a transformat in frustrare, iar frustrarea in furie si in violenta.
Cea care i-a aratat ca exista o viata bogata dincolo de atingere si vibratii, ca lumea are mult mai multe informatii de oferit, a fost profesoara Anne Sullivan. Dar cum iei legatura cu mintea unui om ale carui mijloace de preluare a informatiei sunt atat de reduse? Semnele facute in palmele lui Helen au fost canalul stramt prin care profesoara incerca sa ii transmita fetei informatia din afara. Cum inveti insa un orb surd ca atingerile pe care le simte in palma contin un mesaj, ca inseamna ceva? Momentul in care Helen a realizat ca exista o corelatie intre obiectul care i se da in mana si semnele facute in palma ei, ca poti identifica orice lucru printr-un nume, a fost momentul in care Helen a fost gasita in bezna si trasa inspre lumina informatiei.
[Mai jos este scena relevanta a acestei constientizari, din filmul The Miracle Worker (1962).]
Odata trecuta de momentul cheie, informatia a inceput sa curga catre ea si astfel a putut sa invete tot mai multe concepte. Imi explic cum Helen putea intelege denumiri de lucruri concrete, ca papusa, apa, sau chiar caldura. Dar cum ii explici unui om termeni abstracti precum inteligenta, suflet, bucurie etc? Sa zicem ca unui copil obisnuit ii arati prin mimica faptul ca esti bucuros cand construieste ceva. Il incurajezi, il aplauzi, ii zambesti. Banuiesc ca unui copil ca Helen ii explici asta folosind comparatii cu termenii concreti. In timp, cu cat individul stie mai multe cuvinte, cu atat mai usor este sa ii explici alti termeni. Vocabularul creste ca un bulgare de zapada.
Ma mai intreb cum a inteles Helen conceptul de comunicare prin vorbire, prin sunet. Sau cum a inteles ce inseamna cuvantul, rasul, muzica? Cum intelegi culorile, cum intelegi uratul? [Uratul este un standard social, asa ca se poate invata chiar fara sa-l vezi. Esti urata daca nu ai dintii din fata. Gata, esti urata pentru ca asa a stabilit societatea in care traiesti.] Cum intelegi formele mari precum casele, muntii, sau campiile, daca nu le-ai vazut niciodata in ansamblu? Poti pipai o papusa, dar cum pipai oceanul? In cartea pe care a scris-o la 21 de ani, The Story of My Life (ce bine ca exista Google Books!), Helen descrie foarte bine cum arata oceanul intr-o anume zi, cum o imbie frumusetea unei paduri. Desi pare ca a inteles destul de bine aceste concepte, eu cred ca descrierile sunt produsul explicatiilor profesoarei: "apa e albastra si clara." Ceea ce Helen isi imagina ca este albastru sau clar poate fi foarte diferit de ce ceea ce inseamna albastru sau clar pentru noi.
Limbajul ei in carte este unul normal, chiar elevat, si nu limitat, cum m-as fi asteptat. Ba, mai mult, fiinta asta extraordinara a terminat colegiul alaturi de oameni obisnuiti si a invatat sa comunice nu doar in engleza, ci si in germana, franceza, latina si greaca. Un alt triumf extraordinar este acela ca a invatat sa vorbeasca. Cum Dumnezeu inveti sa iti misti gura intr-un anume fel, sa iti folosesti corzile vocale, cand nu ai vazut si nu ai auzit niciodata modelul atat de complex al vorbirii? Ea a "vazut" cu mainile cum se misca buzele, limba, cum vibreaza corzile vocale. Apoi a repetat iar si iar si iar, pana cand i s-a spus ca pronunta corect. Oamenii fac lucruri complexe; lumea intreaga este complexa si o poti intelege doar combinand simturile esentiale ale auzului si vazului. Helen Keller demonstreaza contrariul si aduce explicatii pentru multe dintre perceptiile ei.
Va las placerea de a rasfoi cartea; este un exemplu al triumfului inteligentei umane, dar si al valorii ajutorului pe care l-a primit de la cea care i-a "tradus" intelesurile lumii: profesoara ei. Anne Sullivan are merite cel putin la fel de mari ca Helen. Anne i-a ramas alaturi intreaga-i viata si a ajutat-o sa treaca de noi si noi provocari, pe masura ce Helen interactiona cu viata tot mai mult. Ma intreb ce s-ar fi ales de biata Helen daca nu s-ar fi nascut intr-o tara atenta la suferinzii ei, cum este America. Cum ar fi evoluat ea in Romanica noastra, de atunci sau de acum? Nu ar fi evoluat ... ar fi fost ferecata in vreun ospiciu pentru retardati ...
Adevarata Helen Keller:
Cea care i-a aratat ca exista o viata bogata dincolo de atingere si vibratii, ca lumea are mult mai multe informatii de oferit, a fost profesoara Anne Sullivan. Dar cum iei legatura cu mintea unui om ale carui mijloace de preluare a informatiei sunt atat de reduse? Semnele facute in palmele lui Helen au fost canalul stramt prin care profesoara incerca sa ii transmita fetei informatia din afara. Cum inveti insa un orb surd ca atingerile pe care le simte in palma contin un mesaj, ca inseamna ceva? Momentul in care Helen a realizat ca exista o corelatie intre obiectul care i se da in mana si semnele facute in palma ei, ca poti identifica orice lucru printr-un nume, a fost momentul in care Helen a fost gasita in bezna si trasa inspre lumina informatiei.
[Mai jos este scena relevanta a acestei constientizari, din filmul The Miracle Worker (1962).]
Odata trecuta de momentul cheie, informatia a inceput sa curga catre ea si astfel a putut sa invete tot mai multe concepte. Imi explic cum Helen putea intelege denumiri de lucruri concrete, ca papusa, apa, sau chiar caldura. Dar cum ii explici unui om termeni abstracti precum inteligenta, suflet, bucurie etc? Sa zicem ca unui copil obisnuit ii arati prin mimica faptul ca esti bucuros cand construieste ceva. Il incurajezi, il aplauzi, ii zambesti. Banuiesc ca unui copil ca Helen ii explici asta folosind comparatii cu termenii concreti. In timp, cu cat individul stie mai multe cuvinte, cu atat mai usor este sa ii explici alti termeni. Vocabularul creste ca un bulgare de zapada.
Ma mai intreb cum a inteles Helen conceptul de comunicare prin vorbire, prin sunet. Sau cum a inteles ce inseamna cuvantul, rasul, muzica? Cum intelegi culorile, cum intelegi uratul? [Uratul este un standard social, asa ca se poate invata chiar fara sa-l vezi. Esti urata daca nu ai dintii din fata. Gata, esti urata pentru ca asa a stabilit societatea in care traiesti.] Cum intelegi formele mari precum casele, muntii, sau campiile, daca nu le-ai vazut niciodata in ansamblu? Poti pipai o papusa, dar cum pipai oceanul? In cartea pe care a scris-o la 21 de ani, The Story of My Life (ce bine ca exista Google Books!), Helen descrie foarte bine cum arata oceanul intr-o anume zi, cum o imbie frumusetea unei paduri. Desi pare ca a inteles destul de bine aceste concepte, eu cred ca descrierile sunt produsul explicatiilor profesoarei: "apa e albastra si clara." Ceea ce Helen isi imagina ca este albastru sau clar poate fi foarte diferit de ce ceea ce inseamna albastru sau clar pentru noi.
Limbajul ei in carte este unul normal, chiar elevat, si nu limitat, cum m-as fi asteptat. Ba, mai mult, fiinta asta extraordinara a terminat colegiul alaturi de oameni obisnuiti si a invatat sa comunice nu doar in engleza, ci si in germana, franceza, latina si greaca. Un alt triumf extraordinar este acela ca a invatat sa vorbeasca. Cum Dumnezeu inveti sa iti misti gura intr-un anume fel, sa iti folosesti corzile vocale, cand nu ai vazut si nu ai auzit niciodata modelul atat de complex al vorbirii? Ea a "vazut" cu mainile cum se misca buzele, limba, cum vibreaza corzile vocale. Apoi a repetat iar si iar si iar, pana cand i s-a spus ca pronunta corect. Oamenii fac lucruri complexe; lumea intreaga este complexa si o poti intelege doar combinand simturile esentiale ale auzului si vazului. Helen Keller demonstreaza contrariul si aduce explicatii pentru multe dintre perceptiile ei.
Va las placerea de a rasfoi cartea; este un exemplu al triumfului inteligentei umane, dar si al valorii ajutorului pe care l-a primit de la cea care i-a "tradus" intelesurile lumii: profesoara ei. Anne Sullivan are merite cel putin la fel de mari ca Helen. Anne i-a ramas alaturi intreaga-i viata si a ajutat-o sa treaca de noi si noi provocari, pe masura ce Helen interactiona cu viata tot mai mult. Ma intreb ce s-ar fi ales de biata Helen daca nu s-ar fi nascut intr-o tara atenta la suferinzii ei, cum este America. Cum ar fi evoluat ea in Romanica noastra, de atunci sau de acum? Nu ar fi evoluat ... ar fi fost ferecata in vreun ospiciu pentru retardati ...
Adevarata Helen Keller:
3 comentarii:
Breathtaking! Unde găsesc cartea?
Click pe linkul "The Story of My Life" din articol sau cauta pe Google. Cred ca e primul rezultat. O sa gasesti toata cartea.
Incredibila viata acestei persoane. Mai am putin si imi dau lacrimile! Cum a reusit Sullivan sa o ,,traga" practic spre ,,lumina" pe Hellen. Remarcabil...
Trimiteți un comentariu